Bubu:Tu Ella,oare cum ar arata un glont in capul ei?
Ella:Nu stiu tu,dar in capul lui Angelina Jolie arata bine…
Postat in 1 | 1 comentariu »
Azi mi-am facut curat la cd-uri.Ascultam Cassa Loco acum vreo 4 ani?Deci despre Romania,despre cum n-am calarit nici o zebra,despre cum nu am sanse sa ma marit cu patru barbati odata si despre cum nu o sa culeg niciodata pesti din copaci:
Later edit:Acum nu o sa mai spunem “Cand o face plopu’ pere” ci “Cand o face plopu’ pesti”
Postat in Personal | Lasă un comentariu »
Era cam noua seara.Stateam in camera mea si ma gandeam.Incercam sa ma caracterizez.Imi gaseam numai defecte. Sunt usor influentabila,prea credula,prea sincera poate.Faptul ca am crescut cu un tata scriitor si cu o mama prea deprimata,m-a facut sa vad viata altfel.Acum paseam si spre maturitate.De ce naiba nu pot sa am mereu 17 ani?
Niciodata nu am crezut ca sunt atat de naiva.Nu m-am gandit niciodata ca oamenii pot spune mai mult prin vorbele lor.Nu stiam ca pot citi in ochii lor.Prietena mea imi spunea ca vede anumite chestii in ochii unei tipe.Nu o bagasem in seama pana atunci.Eu de ce nu am incercat niciodata sa fac asta?Poate ca nu imi pasa prea mult de cei din jurul meu.Poate ma multumeam doar cu cuvintele ce le aruncau.Nu m-am uitat niciodata dupa ele.Spuneam ca sunt naiva.Tocmai de asta.Am crezut ca toti sunt sinceri.Nu stiu daca am avut vreodata prieteni adevarati.Nu mi se parea corect sa ei rada in hohote cand gresesti.Sa iti puna o porecla care sa le aminteasca ca ai gresit.M-am gandit ca nu am prieteni buni,doar niste prieteni foarte “draguti”.
Tata a vrut sa ne mutam.Ne-am dus la munte.Tata spunea ca aici isi gaseste inspiratia.Mereu am crezut ca am plecat din oras doar ca mama sa uite de fratele meu,care murise la doua saptamani de la nastere.Mama suferea si acum,dupa doi ani.Eu si tata ne resemnaseram.Totusi,o simpla mutare in alta casa,tot in oras,ar fi putut rezolva problema.Tata credea ca banii rezolva orice problema.Zilele treceau si eu stateam ascunsa sub patura.Citisem toate cartile ce le adusesem aici.Intr-o zi,tata a venit cu un caine.
-Si ce nume ii pui?
-Caine.
Mereu foloseam cuvinte putine.L-am luat pe Caine si am plecat.Mergeam prin padure si nu ma gandeam la nimic.Poate doar la aceleasi chestii nesemnificative.Am ajuns acasa tarziu.Tata ma astepta in fata casei.
-Poti invata sa canti la pian.
-Mie imi place chitara.
-Poti face handball.
-Mie imi place voleiul.
-Teo,de ce nu iti place aici?
-Teodora.Mi-ar trebui o suta de ani sa iti explic,iar tie o mie de ani sa intelegi…
-Iti dai seama ce marginit sunt..
-Aici nu am nimic.Te-ai gandit doar la tine si la cartile tale.
-Am venit pentru mama ta..
-Da?Si Maria ce zice de asta?
Maria era iubita tatei.Mai bine i-as spune amanta.Il intelegeam pe tata.Nu e usor sa traiesti langa o mama ca a mea.Suna urat,dar cred ca incepea sa innebuneasca.Tot ce era frumos s-a dus dracului.Era imbatranita si vorbea numai de copii.
Era week-end.Mama era cu prietenele ei,care probabil o “intelegeau”,si vroiau la munte.
-Mama,stam in varful muntelui.Ce inseamna acum “la munte”?
-Vii cu noi!
Chiar era nevoie?Mi-am luat mp3-ul,aparatul foto si pe Caine.Acelasi drum,aceleasi peisaje.Mergeam cu mult in urma lor.Amalia,prietena mamei,vorbea atat de tare incat m-am gandit ca nu am cum sa ma ratacesc.
-Esti cam prost dar esti fotogenic.Hai!Fugi si tu dupa batul asta!
Se uita la mine.
-Aha,deci nu sunt singura care crede ca am innebunit.Si de ce dracului tot latri?
Am luat-o la fuga dupa Caine.Mai mult ca prost si fotogenic era rapid.Se uita si el tampit.Mi-am scapat aparatul.
-S-a intamplat ceva?
Clipeam des.Clar,am innebunit de tot.
-Ai patit ceva?
-Nu…adica da.Nu vad prea des oameni in pestera asta.
Erau doi baieti.Unul de varsta mea,care se legana,iar celalalt parea cu cativa ani mai mare ca mine.Cel mare avea in mana un copil.
-Suntem aici de cateva ore..
-Deci nu sunt nebuna…inca.La dracului,le-am zis sa nu-mi mai dea pastile.
Copilul din bratele lui plangea.Il auzeam de zece ori mai tare si mai apasat.
-Fa-l sa taca..
Mi-am pus mainile in cap.Imi simteam pulsul.
-Nu pot,e infometata..
-Am doar ceai.E prea mica pentru sandwich-uri.Poftim,si voi pareti infometati…
-De ce?
-De ce ce?
-De ce ma ajuti?
-Nu-mi pasa de tine,esti un insuportabil.
-Uite cine vorbeste…
-Si…ce faceti aici?
-Pai ne-a dat afara tata..
-Cu copilul asta mic?
-Pai…e copilul meu..
-Asa…
-Mama a murit…acum ceva timp.
-Nu te uita asa…imi pare rau.Nu prea stiu sa imi arat sentimentele.
-Am cam fost parasit.A plecat cu altul mai bogat.
-Tipic…
-Ce?
-Nimic..si el cine e?
-Narcis,fratele meu mai mic.Are un handicap.Tu?Ce cauti pe aici?
-Aaa..am iesit cu mama si cu prietenele ei..ele sunt..pe aici,pe undeva.
-Stai in zona?
-Da.In casa de dincolo de lac.
-Tipic..
-Ce?
-Esti ca orice copil cu bani.
Innebuneam.Ma cunostea de cinci minute si ma credea rasfatata.Mi-am aprins tigara.
-Termina cu aia!O sa dai foc padurii.
-Nu-mi pasa,tata o “sa cumpere alta”.
Imi tremurau mainile.
-Si ce aveti de gand acum?Unde mergeti?
-Pai,mergem la o matusa.Sta in oras.Avem cam mult de mers si ne-am oprit aici.
-Te ajut eu.
-De ce?
-Ti-am zis,nu-mi pasa de tine.Pana in oras trebuie sa mergi cu autobuzul.E cam la doua zile de mers pe jos,deci prea mult.Dar puteti sa mergeti maine.Va ajut eu..
I-am dus in grajd.Urasc cuvantul asta.Nu aveam animale acolo.Le-am adus paturi si mancare.Nici eu nu stiam de ce o fac.Pur si simplu am vrut sa ajut.
Noaptea auzeam copilul plangand.Mama a venit la mine in camera.
-De aici se aude?
-Ce?
-Un copil..
-Nu?
-Da…ce sa caute un copil in camera ta?Unde ai disparut azi?
-Nu m-am simtit..nu m-am simtit prea bine..
-Aha..si acum esti mai bine?
-Mult mai bine.Tata unde e?
-A plecat intr-o delegatie.Noapte buna!
-Noapte buna!
Dimineata devreme m-am dus la Mihai.I-am dat bani.
-Multumesc.Nu ma simt prea bine ca primesc banii de la tine.Banuiesc ca ai strans ceva…
-Nu,sunt doar banii mei de buzunar..
-Tipic..
-Ai un autobuz de prins.Grabeste-te.
Si a plecat.Iar viata mea si-a reluat cursul monoton.Aceeasi plictiseala,aceeasi plimbare cu Caine,aceeasi tigara in spatele casei,acelasi tremur al mainilor.L-am vazut dupa doua zile.
-Ce faci aici?
-Am fost la matusa-mea…
-Si?
-L-a luat pe Narcis.Face asta doar pentru niste gratuitati.Sunt sigur.Pe mine nu ma primeste.”Zi mersi ca am luat-o pe fie-ta”.
-Si ce faci acum?
-Nu stiu,nu am unde sa ma duc…
-Stai aici pana gasesti ceva.
Eram o fraiera.Asta astepta.Doar de asta venise aici.
A ramas.Si-a gasit de lucru la o biblioteca.Nu ne vedeam des.Destul ca sa-mi placa tot mai mult.Seara imi vorbea desprea visele lui.Imi povestea si de bunicul lui.Spunea ca a avut o cizmarie.Acolo isi petrecuse copilaria si ca asta era singurul lucru pe care stia sa-l faca.Visa sa o deschida iar.
-Te ajut eu..
-De ce?
-Doar pentru ca vreau sa te ajut.
Ma lua in brate si totul era mai bine.Uitam de tot.I-am dat banii sa inceapa afacerea.Nu erau de ajuns.Muncea in ture duble.Repara chestii.Intr-o zis mi-a spus ca are toti banii.
-De unde?
-Nu conteaza.
-Si ce conteaza?
-Ca ii am pe toti si ca pot sa incep chestia asta..
-Si de ce urli asa?De ce nu-mi dai si o palma?
-Lasa-ma acum!
A disparut o saptamana.Il sunam si imi inchidea.II trimiteam mesaje.Nu-mi raspundea.
-Si eu ce dracu’ sa inteleg din asta?
Caine latra.
-Da…asa m-am gandit si eu..
Nu mai eram eu.Nici nu stiam de ce ma agit atat.
-Tata,am nevoie de bani..
-Pentru ce?Pentru tipul ce sta in grajd?
-Dar eu nu…
-Nu stii?
-Pai ba da..
Tata nu era asa usor de pacalit cum am crezut.Mi-a dat banii.Dupa o saptamana a aparut.Era tarziu.A intrat pe geamul camerei mele.
-Unde naiba ai fost?
-Nu conteaza..
-Dar ce conteaza?
Erau vorbe ce le repetam la nesfarsit.Intrebari si raspunsuri fara rost.
-Ca m-am intors.Si ca plec iar.De tot.
-Cum adica?
-Uite…aici ai toti banii..
-Cine a zis ca am nevoie de bani?Cum adica pleci?
-Credeai ca o sa stau o viata intreaga in grajd?
-Nu am facut decat sa te ajut.Acum de ce puii mei urli la mine?
-Ma rog…eu plec.Aici sunt banii…
-Du-te naibii…am stiut mereu ca esti un tampit.Iar eu m-am indragostit de tine ca proasta,iar tu n-ai facut decat sa profiti..
-Ce?
-Stii bine despre ce vorbesc.Tot timpul te plangeai.Iar eu te-am ajutat mereu.Acum dispari ca magarul in ceata.
-Nu.Nu la asta ma refeream.La treaba cu indragostitul..
-Pleaca!
Si din nou nu mai eram eu.Nu ieseam cu orele din camera.Tata ma indopa cu calmante.
-E din cauza tipului din grajd?
-Poate..
-A plecat..
-Da.Si din cate vad,pari cam vinovat…
-Eu?
-Tu i-ai spus sa plece nu?I-ai dat bani sa inceapa prostia aia.
-Ce tot vorbesti?
-Apoi,l-ai vazut iar pe aici.De asta nu a mai venit o saptamana?De asta era plin de vanatai?
-Nu te-ai indragostit de cine trebuia.
-Ma faci sa rad.Acum imi spui si de cine trebuie sa ma indragostesc.Dar mergeti naibii toti si lasati-ma in pace.
-Ti-ai luat calmantele azi?
-Nu tata.De ce?Par prea calma?Hai!Indoapa-ma cu pastilele alea.
Eram dependenta de calmantele alea.Dar stiam ca numai asa pot sa ma tina sub control.De asta le si ascundeam.
-Asa ai facut si cu mama nu?
-Ce sa fac?
-Ai indopat-o cu Calmepam?Stii ca are reactii adverse?Stii ca pot sa am tentative?Maine poate o sa ma vezi atarnata de balustrada.Maria iti face toate prostiile astea?
-Nu.Binenteles ca nu.De unde stii asta?
-Are prospect.Simt ca innebunesc.
-Trebuie sa dormi.
Ma treceau mii de stari.Imi venea sa imi smulg parul din cap.Tremuram si imi simteam pulsul.Am nevoie de o tigara.Patul imi parea prea tare.Imi era cald aici.Ma sufocam.
-Marina?
N-am raspuns.Dar ceva ma scutura.
-Marina?
-Da?
-Trebuie sa pleci la scoala?
-Ce scoala?Azi trebuia sa vina profesorul de mate la noi..
-Nu mai vorbi de sub plapuma si vin-o la masa.Nu stiu ce visezi acolo.
-Ce are?
Ii auzeam soptind undeva departe.M-am ridicat.Asta nu era camera mea.Asta nu era numele meu.
-Doamna?
Intr-o bucatarie mult prea mica erau cei doi.Pareau amuzati dar si ingrijorati.
-Au revenit asa-i?
-Cred ca da..
-Ce sa revina?Unde sunt?
-Acasa.
Nici nu ma gandeam ca acasa arata asa.Nu era casa mare de dincolo de lac.
-Si voi?
-Si noi ce?
-Voi cine sunteti?
-Ai tai?
-Ai mei?
Brusc,nu mai aveam un tata scriitor si nici o mama mult prea deprimata.M-am dus la scoala.Stiam drumul.Cat de ciudat..era totul.Am intrat e poarta si un tip m-a luat de gat.
-Marina?Mergem la mine deseara?
-La tine?De ce?
-Stii tu..pentru ce stii mai bine.
-Ce stiu mai bine?
-Nu te preface ca nu stii.
Am fugit la baie.M apriveam in oglinda.Nu eram Teodora,ci Marina.Nu stateam dincolo de lac ci la bloc,la etajul trei.Tata nu era scriitor ci doar un alt om plictisit de munca si viata lui,ce trecea prin criza de patruzeci de ani.Mama nu era deprimata.Chiar foarte vesela…pentru o taxatoare in tramvai.Eu nu mai eram aceeasi.Azi am aflat ca imi pierd des memoria,ca sunt “buna” si ca ma pricep la multe.Tot ce am crezut ca sunt a fost doar un vis…
Postat in Personal | 4 Comentarii »
Incepusem sa ma ingrijorez.Stateam in fata monitorului si Google nu-mi dadea idei.Nu stiam ce vreau sa vad,sa stiu,sa citesc.Se petrecea ceva cu mine in ultima vreme,toata lumea observase.Nu sunt asa de importanta incat sa observe toata lumea, dar ma invart pe aici, pe undeva.Nu imi mai pasa de nimic,eram plictisita si faceam totul doar ca sa fie facut.Asa m-am apucat de ~Jurnalul de birou~.Suna aiurea, desi am avut mereu imaginatie,dar nu destula cat sa scriu o carte,cum ma apucam de fiecare data cand terminam de citit una.In copilarie visam sa scriu si toata lumea sa fie innebunita sa cumpere cartile mele.N-a mers niciodata,abandonam dupa fiecare jumate de pagina scrisa.Aveam totusi idei, dar le pierdeam imediat ce ma apucam de scris.Acum am 26 de ani si sunt psiholog la un liceu de arte.Tata ma sfatuise mereu sa-mi deschid propriul meu cabinet.Refuzasem.Prezenta adolescentilor imi aminteste de anii mei,cand nu eram prea populara dar era mai bine decat toate acele fete care nu faceau decat sa-si intinda fondul de ten in pauze.Asta a fost demult, dar lucrurile nu s-au schimbat, adolescentii sunt la fel.Cand vin la sedinte,ii ascult, incerc sa ma pun in locul lor,sa ma gandesc ce as fi facut eu in locul lor la 17 ani.Apoi devin personaje in cartile mele nescrise.Sunt un psiholog frustrat ,cu o sefa frustrata care imi cam face zilele negre…
Stateam cu o ceasca de cafea in mana.Urasc cafeaua,gustul asta amar pe care toata lumea il adora ma facea sa ma stramb.Era pauza,toti profesorii in cancelarie,acolo unde in adolescenta credeam ca se retrag profesorii si zbiara sa se elibereze (,cel putin asa mi-o imaginam pe profesoara de romana),dar nu, erau chiar umani,fiecare cu ceasca de cafea in fata.Eu eram pe coridor,gandeam aiurea la prima fusta pe care o sa fiu nevoita sa o port la nunta Adelei.Era totusi absurd- ajunsesem la 26 de ani si in fiecare zi aterizam in blugi si in tenisi.Paream ciumata, in liceul asta.Eram psiholog si ma imbracam ca oricare adolescenta…,ma rog, aproape ca orice adolescenta.Eram poate un pic mai inspirata decat fetele astea in privinta machiajului meu ce consta in tusul negru trasat dimineata in graba,asta daca nu ma trezeam prea tarziu.Totusi, nu pareau ca sunt la un liceu de arta.Aratau de parca si-ar fi bagat capul intr-un butoi cu fond de ten si fardul niciodata nu avea culoarea potrivita.
Brusc, fusesem trezita la realitate: eram chemata in cancelarie,balaurul tinea consiliu.Ma pusesem la locul unde stateam mereu la consilii,asta pentru ca in pauze nu urcam in cancelarie.In fata mea, o ceasca de cafea `Inca una!!!` si un platou de prajituri.
-Iubesc prajiturile!
-Ai spus ceva, Maia??ma intreba idioata aia de directoare
Am zis asta cu voce tare???
-Nu?!
Drace! azi era ziua directoarei si toti se inghesuiau spre ea sa o felicite si sa o pupe.Cacat,trebuie sa fac si eu asta???M-am dus catre ea,vizibil oripilata.
-La multi ani si toate alea, D-na director!
-Multumesc!
Zambi tamp si ma trase de cot catre ea.
-De maine sa vii intr-o tinuta corespunzatoare.
-Aha.
Cacat.Ce inseamna corespunzatoare pentru ea?Costumul gri sau cel visiniu,acelea pe care le poarta o zi si o zi, probabil sa nu ne prindem.Era invidioasa pe tenisii mei..Detineam 7 perechi diferite pe care le asortam la tricourile largi,cu care incercam sa-mi ascund soldurile un pic prea late.M-am dus in birou.Oroare!Balaurul ma otravise,imi daduse prajituri cu arahide.Cum de nu mi-am dat seama?.Eram alergica la arahide,ca la multe altele, de fapt …Acum cautam pastilele.Le-am lasat acasa dupa ce ma obisnuisem sa citesc pe eticheta fiecarui produs ce contine.Imi trecea si cu crema mentolata.Am luat prostia aia de trusa pe care ma chinuiam sa o deschid.Doamne, de ce mi-ai dat 2 maini stangi???
In scurt timp eram plina de pete albe.Asa ma gasi Razvan,profesorul de engleza care era S-u-p-e-r-b,si care dadea semne sa ma placa.
-Salut Ma….se oprise amuzat de cum aratam.
-Prea bine…am o alergie…si aveam un zambet pe fata,si pe la colturi cred ca imi curgea saliva.
-Vroiam sa te intreb daca au sosit formularele pentru excursia la mare.
…daca vreau sa ies cu tine la o cafea???aa nu asta vroiai sa ma intrebi?Cacat.
-Da,e cam ciudat ca ajung la mine si nu la secretariat sau contabilitate.
-Probabil esti mai aproape de usa!glumi el.
Ce idiot si ce dragut esti,tampitule..Se grabi sa plece.
-Hei, Razavan!
-Da!
Te iubesc fraiere!
-Stii cum se salutau vechii daci???
-!?
-What`s up dac!
Rase.Probabil doar sa nu ma simt prost.Inchise usa.Apoi intra:
-Maia?
-Da?
-Mergem dupa cafea la o scoala?
-Ce?
-Aaa…Mergem dupa scoala la o cafea?vizibil incurcat..
-Nu.nu la cafea.Urasc cafeaua, dar poti sa ma scoti la un lapte cu cacao.
Zambi ca un idiot.
-N-am glumit.
Inchise usa.Saream ca o idioata in birou cand intra iar si ma vazu:
-La cat scapi de aici?
-Poi sa vedem.Acum e 11,mai am 3 ore,deci la 2.Dar mergem pana la mine- nu cred ca vrei sa bei lapte cu cacao, uitandu-te la mainile mele albe.Si nu zambi asa.Asta nu e o aluzie la nimic.
-Ok.Ne vedem la 2.Salut.
-Paaaa…
Am ramas nemiscata 10 secunde.Nu s-a mai intors si am inceput sa sar iar prin birou.Trei ore trecura repede,cei din clasele de-a10-a pareau chiar interesati lectia noua.Vorbisem de reverie.Pana cand Mihai gandi cu voce tare:
-Asa cum face Denisa,mereu vorbeste de profu` de engleza.
Ma uitam tamp,Denisa era chiar draguta,nu parea genul care sa se indragosteasca de profesori.Cred si eu, la cum arata Razvan…Dar cine iese azi cu Razvan???Eu,eu,eu!
Cand m-am trezit din propria reverie,Denisa ii cara palme lui Mihai,care se apara cu un caiet.
-Hei,acolo! terminati odata!.
Se suna.M-am grabit sa plec sa ma intalnesc cu Razvan.Ma astepta in fata biroului meu, zambind.
-Mergem?
-Doua clipe.
M-am dus dupa cheile de la masina.Am iesit impreuna pe poarta liceului, eu mergeam spre masina,el coti spre dreapta.Ma uitam dupa el.Nu observase.Poate nu insemn atat de mult pentru el.
-Razvan?
-Da?
-Nu mergem cu masina?
-Aaa..ba da.Eu unul prefer mersul pe jos,ma linisteste.
-Eu una prefer sa mi se aplatizeze fundul in masina.
Zambea.Era mai frumos acum.Ma intrebam de ce nu eram casatorita pana acum ca alte prietene de alea mele,care pe deasupra aveau si copii.Opa!Am ajuns la casatorie deja.Asta doar ca s-a suit Razvan in masina mea?Nu-i bine, deja ma gandeam la prostii.Si in plus nu ajungem noi pana acolo.Ma uitam in geamul lateral al masinii mele.Cine ar vrea sa se casatoreasca cu mine?Am ramas tot o rebela.Blugi,un tricou normal si tenesi.Asta eram eu.Simteam cum am 17 ani si sunt blocata in corpul asta.Parea ciudat ca nu ma schimbasem din adolescenta,apoi facultatea,toate astea au trecut peste mine si eu am ramas la fel.
M-am urcat in masina.Nu intelesesem niciodata de ce se spune “urca in masina” cand eu stau in picioare si sunt cu un cap mai mare.Era una din aberatiile la care ma gandesc de obicei.Razvan parea crispat.Oare pentru ca eu conduceam?Nu par periculoasa.
-Relax!
-Ce?
-Vorbesc pe limba ta,ti se pare ciudat?
-Nu,nu e vorba de asta.Esti mereu esti asa deschisa..
-Da,poate..
Drumul a fost tacut atunci.Am ajuns in fata blocului meu.
-Si acum inarmeaza-te cu mult curaj, stau numai la etajul 9.Si, ghici ce!Nu merge liftul.
-Deja imi doresc sa nu te mai fi scos la cafea..
-Lapte!
-Tu chiar nu ai glumit?
-Cand am zis ca nu-mi place cafeaua sau ca nu merge liftul?
-Amandoua…
-Nu.
Am urcat..primele patru etaje,cand a inceput sa dea semne de oboseala.
-Urca doar cate doua,reduci efortul la jumatate.
-Tu stii chiar tot?
-Da.Fiecare etaj are saptesprezece scari cu exceptia etajului doi care are doar saisprezece,cu cele patru din fata blocului sunt fix 156 de scari,toate contabilizate in capul meu.E urat de tot sa te plictisesti.E ca atunci, in copilarie, cand mergeai cu trenul si numarai stalpii,podurile si tunelurile.
-Eu nu ma plictiseam atat incat sa ajung la astfel de chestii.
-Tu nu ai avut o copilarie fericita.Cand epuizam toate lucrurile trebuia sa fac ceva.
-Esti o ciudata.
-Da.Si tu iesi cu una la cafea.
Am ajuns la mine.Parea fericit.L-am pus sa se descalte la usa si l-am incaltat cu papucii mei de casa.Se simtea penibil..Eu eram in baie.L-am auzit cand a dat drumul televizorului.Cand am iesit, se holba la cutiile mici si colorate din dormitorul meu
-Hei!ce cauti aici?
-Eram doar curios ce ascunde in dormitorul unei o ciudate.Vad ca ai multe cutiute.
-Da, e o obsesie din copilarie.
Apoi trecu pe langa biblioteca mea.Apuca o carte.
-Si eu am citit asta.
-Cine nu a citit `Amurg`?Era o carte populara in adolescenta.Vazusem filmele de vreo 20 de ori.Trebuie sa am si cd-ul cu soundtrack-urile pe aici, pe undeva..Tin minte ca imi placea atat de mult ca imi era frica sa nu devina o obsesie pentru mine.
-Esti ciudata.
Mda,si ciudata asta e moarta dupa tine.
-Am observat ca ai numai canale cu desene..spuse butonand telecomanda
Speram ca nu vazuse urmele de dinti de pe telecomanda,si ca era lipita cu scotch,sa nu-i pice bateriile.Obisnuiam sa musc din telecomanda la filmele care ma tineau in suspans.
-Frumoasa telecomanda!
-Ultimul meu caine…saracul a murit otravit..
Si ce urat minteam…
-0h!
-Da,dupa asta am simtit ca nu pot sa ma mai atasez de altul asa ca am lasat-o balta..
De fapt era vorba de un peste,care a murit dupa ce am pus bolul pe calorifer,care s-a incalzit..a murit saracul…
Se uita la mine zambind.imi luasem un maieu alb si camasa gri descheiata la ceva..nasturi..Zambeam si eu ca o proasta.Cacat.Ce moment penibil.
-Am vin rosu!Si daca vrei as putea sa gatesc.Si cand zic ca gatesc ma refer bineinteles la cartofi prajiti si ochiuri.Ce zici?Nu suna tentant?
Si fluturam din ochi ca o idioata.El radea.In hohote, chiar.
-Bine, sa zicem.
Am inceput cu vinul rosu.Nu ne era foame..
-Razvan?
-!?
- Eu te plac de mult,de mult insemnand de anul trecut, de cand am ajuns la liceu,ma rog …
-Coincidenta…
-Ce?
- Maia,eu nu te plac.Te iubesc, chiar.
Ramasesem blocata.Era prea mult pentru azi..
-Si acum imi zici.Banuiesti macar de cand salivez dupa tine?
-De mult,de mult insemnand anul trecut de cand ai ajuns la liceu.
Ce idiot!Un idiot ma iubeste…
-Bine Razvan,dar eu nu stiu mai nimic despre tine…
Eram in pat,si fumam tigara `de dupa…`
-Am 29 de ani si te iubesc.
Cacat.Asta ma minte.Se intamplau prea repede.Azi la scoala,cancelarie,biroul meu,clasele de curs,in masina cu Razvan si acum in pat cu Razvan?! Imi era teama ca isi va face o parere gresita despre mine.
-Toate se petrec atat de repede: ,azi eram in biroul tau si acum sunt in patul tau.
Cacat.Acum imi citeste si gandurile.
-Razvan,e destul de jenant si fara sa-mi amintesti tot.O sa crezi ca sunt..
-Nu cred.Nici eu nu ma gandeam la asta cand am plecat de la liceu.
Ma lua in brate.Imi placea asta.
-De ce nu mi-ai zis ca ma placi?Eu credeam ca o placi pe Ioana..
-Care Ioana?
-Pe profa de design..
Nu-si putea controla rasul.Am luat o perna si i-am dat-o de cap.Se sui peste mine si imi prinse incheieturile mainilor.Se uita la mine.Semana atat de mult cu Edward,vampirul adolecentei mele.
-Sti…
Isi pierdu cuvintele.Ma saruta.Era ciudat.Ce simteam in secundele astea..
-Trebuie sa plec…
-Ramai..
-Ma duc pana acasa.Ma intorc.
-Sa iti iei si pijamalele cand te intorci…
Se auzi usa trantindu-se…
M-am imbracat mecanic.Aveam fluturi in stomac.Nu m-am inselat, imi era doar foame.Am fugit la frigider si am luat o cutie de lapte si cerealele din dulap.De ce dracului mananc prostiile astea,peste o ora o sa-mi fie din nou foame?!.Deja imi era dor de Razvan.Ma gandeam sa nu par disperata,dar in cap imi tot reveneau cuvintele lui.Ma iubise in tot timpul asta.Ce ii luase atat?Eram deprimata?De ce?Simteam doua chestii diferite in acelasi timp.Si eu, ca proasta, deja ii ziceam sa isi aduca pijamalele.Cacat.Mi-am luat castronul cu cereale si m-am plantat in fata televizorului.Cautam desene.Astia nu mai stiau sa faca decat desene cu lupte.Nu erau bune pentru copii.Dar eu am adormit numai bine pe ele.Se auzi soneria…M-am uitat pe vizor.Era Razvan.Vizorul ii facea capul mare.Am deschis usa.Imi intinse trandafirii.
-Mersi,dar eu nu mananc flori..
Radea..Ma lua in brate.Ma saruta.Era bine langa el.
-Unde ai fost?
-Sa fac un dus..
Ce prost..
-Da..ma rog..ti-ai adus pijamalele?
-Nu, ma gandeam ca nu o sa dormim imbracati.
Asta deja nu-mi placea.Vroia prea mult dintr-o data..
-Iesim undeva?
-Doua clipe.Sa fac un dus..
Vroiam un dus rece.Acolo ma gandeam cum s-au intamplat toate atat de rapid,si cum Razvan se poarta ca si cum am fi impreuna de mai mult timp,si daca asta e ceea ce vreau de acum…Parea absurd felul in care venise la mine si ma saruta asa…Nu prea gandesc ca un psiholog..Am iesit repede.Razvan ma astepta cuminte, uitandu-se la desene.Eram in centru si inca nu ne hotaraseram unde vrem sa mergem.Nu-mi placuse niciodata sa merg prin baruri,uram felul in care se intorcea toata lumea cand intrai si privirea vreunei tipe care se gandea probabil `Uita-te si la asta cum arata`.Asa sunt EU.Nu sunt nici o copie a vreunui star sau altceva.
-Razvan,e clar ca nu avem aceleasi gusturi.Daca ne gandim bine, nici nu ne cunoastem.Eu nu stiu nimic despre tine,am mers cam repede cu totul.Nici tu nu ma cunosti,nu stiu ce cu mine,dar simt ca asta nu va merge…
-Psihologii astia.Dar puteam sa descoperim asta pe parcurs…
-Nu,nu cred ca m-ai putea suporta,trec prea repede de la o stare la alta.Imi rod unghiile,seara uit sa ma spal pe dinti…
-M-as putea obisnui cu asta.
Ma enerva calmul lui.Brusc nu mai era superb,nu mai era dragut si nici vampirul copilariei mele..
-Iesi dracului din masina mea!!!
-Maia???Maia???Ce e cu tine?
Urla, dar eu il auzeam atat de incet.Si il vedeam atat de departe.
-Maia?
-A?
Clipeam rar si greu.Totul era alb.Uram spitalele si acum eram intr-unul.Langa mine mama incerca sa ma trezeasca.Simteam ca nu pot sa respir.Atunci m-am prins ca am picioarele in patura,chestia asta ma facea sa ma sufoc.Stiam ca era doar subconstientul meu.Halal psiholog…
-Mama?
-Da?
-Picioarele?
Mama stia de fobia mea.Acum simteam cum aerul imi intra in plamani.Era bine.
-Unde e Razvan?
Mama tacea.Ma innebunea tacerea ei.
-Vorbim mai tarziu Maia…
-De ce mai tarziu???
-Maia..stii, ai iesit seara cu Razvan..
-Seara,seara..acum cate seri?
-Acum o saptamana..si ai avut una din crizele alea de epilepsie la volan si ati intrat sub un autobuz..
Nu-mi aminteam decat cum in crizele mele de nebunie il dadusem afara pe Razvan din masina.Crizele de epilepsie…nu mai avusem vreo criza de 4 ani.Acum, Razvan era la cateva saloane departare.Era aici din vina mea.Ma simteam vinovata.Chiar daca in adancul sufletului meu stiam ca nu e chiar asa…Statusem o saptamana in coma ,si inca doua saptamani pana sa ma pot ridica din pat.Primul lucru pe care l-am facut a fost sa merg la Razvan.Era singur.Ai lui murisera intr-un accident de masina.Nu avea pe nimeni.Poate de aia se agatase asa de mine.Stateam langa el si plangeam.Vampirul copilariei mele…
Doua luni am stat langa el zi si noapte.Pana l-au deconectat de la aparate.Ma simteam atat de singura.Inmormantarea a fost prea rapida.As fi stat langa el zece ceasuri,daca nu ma lua mama.M-au dus la ei. Acolo eram o prezenta fantomatica.Nu mai mancasem.Nu mai iesisem din camera.Priveam poza pe care si-o facuse Razvan cu aparatul meu.Acum as fi dat orice sa nu ii fi spus cuvintele alea..
Eram pe acoperis.Ideea de a zbura si de a plana usor pana m-as fi lovit de pamant incoltea in capul meu.Moartea ar fi fost dureroasa, dar placuta.In mintea mea auzeam ceva,parea cantat la pian,parea dureros,apoi mi-am amintit de melodia filmului preferat din adolescenta mea.M-am gandit ca ar fi fost mult mai teatral si mai tragic daca saream de pe o stanca in mare.
-Halal psiholog..
-Ilinca,tu ce dracu’ cauti aici?
-Te-am vazut de jos,halal mod de a parasi lumea asta,o mai faci si in vazul tuturor.Puteai alege si tu alt moment.Ma gandesc cum mintea ta aia bolnava a putut sa te aduca aici ziua…
-De parca tu ai putea sa o faci mai bine..
-Cu siguranta.
Sora mea,Ilinca,19 ani,studenta la Stiinte Politice,imi dadea sfaturi.Imi era rusine de mine.Aveam 26 de ani,eram psiholog si vroiam sa ma sinucid.Mi-am zis ca daca nu am facut-o atunci, nici nu am sa o mai fac.Mi-am reluat serviciul dupa 3 luni de stagnare si m-am prezentat la liceu.Eram intr-o fusta pana la genunchi, cu volane.Cred ca volane se numesc chestiile astea..In picioare aveam balerini.Mergeam ciudat,de parca aveam un morcov in fund.Asta speram sa insemne conventional…Tata cumparase alta masina.Era masina la care ma holbam mereu pe internet.M-am dat jos.Mergeam ciudat…Biroul meu parea ciudat…acolo am gasit formularele pentru excursia la mare.Asa mi-am amintit iar.La ora am stat si m-am holbat pe pereti,copii ma rugasera sa-i las sa-si termine desenele.Se uitau ciudat la mine.Ma gandeam cum am provocat totul si cum eu sunt bine si Razvan nu mai e deloc.Dupa ora am plans in birou.Am plecat de acolo.Am hotarat sa il ascult pe tata si sa imi deschid propriul cabinet,dupa ce se va termina anul scolar..Nu puteam sa sa raman acolo,totul imi amintea de Razvan.
Am ajuns in fata casei alor mei.Mama astepta afara cu umbrela in mana.Am plecat la cumparaturi.Trebuia sa alegem rochiile pentru nunta Adelei.Adela,24 ani,sora mea mai mica,se casatorea cu Rares iubitul ei din liceu.Ea a fost mereu ca mama,cuminte,iubitoare.Mama se intreba cum toate trei suntem asa diferite.Ilinca,cea mai mica,era ironica,zambea rar si atunci, doar ca sa te faca sa te simti prost.Aavea multi admiratori,nu ii prea baga in seama,ii repezea cu ironiile ei.Adela ,era ca mama,calda si poate prea matura.Eu eram oaia neagra,o neindemanatica,aveam 2 maini stangi si nu-mi iesea niciodata nimic…
Am ajuns in mall.Urasc mall-urile.Acolo ne-am intalnit cu Ilinca.Idioata era acolo inca de azi dimineata.Am stat 4 ore dupa ele.Inca nu isi gasira tot ce le trebuia.Mie mi-a luat mult mai putin.Stiam exact ce rochie vroiam.Neagra si simpla.Pantofii erau putin prea inalti pentru gustul meu,cu botul rotund.Gata!Am terminat.
Zilele treceau absurd de greu.Se terminase anul scolar.Imi gasisem spatiu pentru viitorul meu cabinet si incepusem sa uit totul.Eram inca singura.Imi era bine.Am pus o placa lucioasa in dreptul geamului cabinetului meu
`Niculescu Maia
psiholog specialist`
Halal psiholog.Halal specialist.Dar acum mi-am propus sa devin mai matura.Mama imi incuiase tenesii si imi cumparase vreo zece costume si tot atatea perechi de pantofi.
-Nici dracu’ nu s-ar duce la un psiholog incaltat cu tenesi.Maturizeaza-te, Maia!.
***
Era ziua nuntii Adelei.Totul a decurs rapid.Toate chestiile astea romanesti ma enervau.Sora mea era superba,iar Rares arata ca un pinguin in smoking-ul ala.Aveam o relatie speciala cu el.Era cu doi ani mai mic ca mine si imi dadea cele mai bune sfaturi.Si uite cine era psihologul…Ma gandeam ca am fost o idioata sa imi iau rochia asta neagra in toiul verii,muream de cald.Sora mea,Ilinca,venise cu ultima ei cucerire,Radu (,era vecinul nostru).S-au regasit idiotii acum, la maturitate.Eu, singura…Razvan,Rares,Radu…ciudat, dar mai bine nu ma gandeam la asta…
Era 2 noaptea,eram la restaurant,era mult fum cand l-am vazut cum ma urmarea.M-am dus glont la el.Statea sprijinit de peretele cel mai indepartat al salii.
-Buna!
-A!?Buna!Tu esti Maia, nu?Am vazut ceva poze cu familia ta, in birou la Rares.Mi-a povestit despre tine.
Cacat.Sper ca nu prea multe.
-Eu sunt Calin.
-Imi pare bine sa te cunosc, Calin.
Idiotul s-a holbat pana acum la mine,stia cine sunt,ma vazuse singura si ce asteptase?
A fost distractiv,am dansat toata noaptea cu Calin.Am aflat ca a fost aproape sa se casatoreasca, dar tipa il parasise pentru altul.I-am povestit si eu ceva despre mine.Parea ca stie mai mult.
-Pierdeam ceva timp uitandu-ma la pozele cu tine..
Eram pe terasa, la o tigara.Se uita adanc in ochii mei.Parea sincer.Ma saruta.Era bine langa el.Atunci,acolo am facut schimb de numere de telefon.
Era duminica.Auzisem telefonul.La dracu` de ce a trebuit sa suni acum???
-Da???am raspuns rastit
-Buna Maia ce faci?
Era Calin.
-Ma uit la televizor…ma plictisesc.
-Nu ai vrea sa mergem la karaoke?
-Ba da.Esti sigur ca vrei asta?
-Da.De ce?
-O sa vezi acolo.
-Vin sa te iau. Intr-o ora sa fii gata.
Si mi-a inchis.O ora???M-am uitat in oglinda- aratam ca dracu`.Trebuia sa fac repede un dus.Am stat nemiscata.Apoi mi-am amintit ca nu mai am mult timp.Cum trebuia sa ma imbrac la karaoke???Interfonul suna.L-am chemat sus,asa aveam sa aflu cum trebuie sa ma imbrac eu.A trecut ceva timp pana a urcat.Cand i-am deschis eram in prosop.Am ramas uimita.Era intr-un tricou larg,in blugi si in tenisi.Da!Era timpul sa-mi dezgrop tenesii.Am tras pe mine o camasa crem si blugi si am fugit la Calin.El se uita la pozele cu mine de cand eram balerina.Aratam oribil cu rochia aia.Eram ca un butoi.Era amuzat.Descopeream ceva nou si era bine.Am ajuns intr-un club.Brusc nu mai aveam senzatia aceea ca se uita toata lumea la mine.Calin avea multi prieteni aici.Ma sui pe scena aia mica si ma puse sa imi aleg o trupa.Sa vedem,sa vedem.Compact,Phoenix..nu, nu vroiam nici una dintre astea.
-Il iau pe asta.Vama veche.
Asta imi amintea de adolescenta mea, cand, in sfarsit, m-a lasat mama la Vama veche,dar si asa cu o conditie: sa o car pe Adela cu mine.Si eu eram cu ochii numai dupa Catalin…
-Cantam `Iubeste mainile si ochii`?
-Oricare.Le stiu pe toate.Asta nu inseamna ca le cant bine.
Melodia incepu.Microfonul era la Calin.Parea ca nu stie cantecul.Parea ca nu canta prea bine.
-Iubeste mainile si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
In care n-au stiut sa-ti spuna
In care n-au putut sa-ti dea..
Oau!Oau!Oau!Ce bine canta.Si m-am trezit cu microfonul in mana.
-E randul tau Maia!mi-a soptit la ureche.
-Atat cat ar fi vrut
Atat cat poate dorul ti le cerea.
Cantam ORIBIL.
-Acum amandoi!
Eram uimita de cat de familiarizat era cu toata treaba asta nu parea genul.
-In dragoste, in randuiala.
Iubeste mainile si ochii
Si iarta-le nevruta vina
Caci prea tarziu iesira in cale-ti
Si prea curand se duc de tot
Iubeste mainile si ochii.
Canta fantastic,iar eu…destul de oribil.Am tacut.Nu vroiam decat sa il ascult.
-Dezleaga-mi sufletul de vina
Ca in curand n-am sa-ti mai pot
Aduce-n maini si-n ochi seninul
Tarziul zambet de lumina.
S-a prins.Ma lua de mana si imi facu un semn din ochi prin care ma indemna sa cant cu el.
-Iubeste mainile si ochii
Si iarta-le daca durerea
Ca ti-am plecat va fi mai mare
Decat norocul, decat norocul
C-aaaaaaaaaaaam venďiiiiiiiiiit.
Sfarsitul era neasteptat si de la mine.Am dat tot ce am putut.Clubul ne aplauda.Ma simteam bine.Incepea un nou capitol in viata mea.
***
Cu Calin au trecut urmatoarele doua saptamani.Ma felicitam ca nu am ajuns inca la celalalt pas.I-am explicat prin ce am trecut in urma cu 8 luni.Mi-a promis ca o sa aiba rabdare cu mine.Ma intelegea si asta imi facea bine.Cu el,mi-am retrait studentia.Ba, mai mult, (asa se scrie expresia asta intotdeauna) incercam lucruri noi.Bungee-jumping,karaoke,montagn-russe si multe altele.Am fost la mare,la munte,in toate cluburile din oras.Acum eram in parc.Imi cumparasem un aparat de fotografiat nou,cu un focalizator mai mare.Nu vroiam sa surprind decat trupul de zeu al lui Calin.Drace.Da,sunt indragostita.
-Calin?Intoarce-te.
Blitzurile curgeau de la sine.Calin era atat de fotogenic.Ma fascina felul in care vorbea ,in care gesticula.Avea mereu ceva sa-mi spuna,sa-mi arate.Iar eu ii aratam in fiecare minut cat de neindemanatica sunt…
-Calin?
-!?
-Te iubesc!am spus asta cu atata usurinta.
-Si eu, Maia!
-Nu,nu ma intelegi,te iubesc mai mult decat as fi crezut.
Ramasese mut.Statea in fata mea nemiscat.
-Hai la mare.Vreau sa evadez undeva cu tine.
Cuvintele astea soptite la ureche aveau mai multe intensitate.Respiratia lui mi se scurgea pe spate.Am condus groaznic de rapid pana acasa.Secundele se scurgeau atat de repede.Stabilisem cu Calin sa vina la mine dupa ce isi termina bagajele.Am ajuns acasa.Impingeam hainele in geanta de voiaj.Ma grabeam, (urmeaza o explicatie pentru graba) sa-mi ramana cinci minute in care sa visez.Interfonul suna.Insistent.Sunetul asta m-ar enerva de obicei.Dar acum suna Calin, asa ca am deschis repede.Mi-am luat bagajul si am fugit pe scari.Pe la etajul sase m-am intalnit cu Calin.I-am sarit in brate.
-De ce nu m-ai asteptat sus?
-Simteam ca mor fara tine…
Era fericit,radia de fericire.Am ajuns la masina lui,am aruncat bagajele in portbagaj,si am sarit si eu in masina.Eram atat de nerabdatoare…am dat drumul radio-ului.Am nimerit unul cu muzica veche.Ca sa vezi era Vama Veche.Am inceput sa urlu melodia aia.
-M-am saturat de patul meu de-acasaaaaa
Cearceafurile nu mai imi zambeeeeeesc
Aceleasi haine zac tacut pe maaasa
Si parca-mi spun ca nici nu mai traieeesc
Si-atunci ies afara
E vant si este vara
Si ceru-mi spune: ” Fugi, ca eu platesc!”
Ma intorc la tine, iau doi blugi cu mine
Si-ti zambeeeeeesc:
Vara asta am sa ma-ndragostesc
Vara asta am sa ma-ndragostesc
Vara asta am sa ma-ndragostesc de tineeeeee…
Cantam oribil.Ultimul cuvant l-am cantat atat de apasat incat Calin se simtise si se intoarse spre mine.Am ajuns in Olimp.La un hotel oarecare.Era putin racoare.Numai bine pentru o plimbare pe faleza.Dar nu era nicidecum vorba de plimbare.Am ajuns in camera.Am fugit pe balcon.Simteam miros de mare.Calin ma lua in brate.Ma saruta pe gat.Asta era mai mult decat puteam duce.Asa m-am abandonat in bratele lui.Ma tinea strans,ma simteam protejata,acolo.Tot in bratele lui am adormit
***
Cele trei zile la mare au trecut repede.Poate mult prea repede.Cand eram cu Calin pierdeam notiunea timpului.Uitam de mine,de ai mei,de cabinet.Ma pierdeam cu totul in preajma lui.As fi dat orice sa nu se mai termine.In scurt timp,Calin s-a mutat la mine.Eram mai mult decat fericita.Acum, imparteam totul cu cel pe care il iubeam.Calin gatea mai bine ca mine.Nici nu mai tineam minte de cand nu mai mancasem cartofi prajiti.Atunci am testat tot.Daca pana acum fructele de mare nu prea imi faceau cu ochiul,acum le adoram.Uram pastele inainte.Calin gatea cele mai grozave paste cu ciuperci.Incepusem sa ma gandesc la casatorie,la copiii” nostri.Ma visam deja plimbandu-ma cu Calin prin parc.El impingea caruciorul in care era baietelul nostru.Eu tineam de mana fetita noastra.Am mers si la o clinica particulara.Singura.Vroiam sa raman insarcinata fara sa stie Calin.Vroiam sa ii dau vestea intr-o zi si sa fie surprins.Acolo..stupoare.Nu pot duce sarcina nici doua luni.Nu puteam suporta ideea asta.Era cam noua seara.Treceam printr-un parc.M-am pus pe o banca si am inceput sa urlu de durere.l.Am plecat acasa.Eram distrusa.Acolo, Calin se uita la un meci.Incepuse sa ma enerveze faptul ca se uita atat la meciuri si ca punea la pariuri.Asa am ajuns sa ne certam de la orice nimic.Ma enerva cum manca,cum se spala pe dinti,cum butona telecomada obsesiv,absolut orice fleac.Incepeam sa cred ca innebunesc.Intr-o zi, m-am intors si nu l-am mai gasit.Am mers in baie,periuta lui de dinti nu mai era acolo.Hainele lui lipseau.Nici pantofii nu mai erau acolo.Doar mirosul parfumului,care alta data (alta data) ma innebunea,mai plana in dormitor.Scrumiera de langa canapea era tot plina.Am luat o tigara,am aprins-o,am tras primul fum,am inchis ochii.Nu vroiam decat sa ma gandesc.Toate s-au petrecut atat de repede.Nunta Adelei,sarutul pe terasa,karaoke si toate iesirile,mutatul impreuna,timpul acela petrecut impreuna,mersul la clinica,aflarea celei mai oribile vesti,certurile astea si acum plecarea lui Calin.Doar gandul asta ma innebunea.Ar fi trebuit sa ii spun ca am fost la clinica,m-as fi descarcat,m-as fi linistit si nu am fi ajuns aici.M-am incapatanat sa tin totul in mine ca sa nu-l ranesc si pe el.Simteam nevoia sa sparg ceva.Imi spuneam sa incetez.Nu prea actionam ca un psiholog.Oricare altcineva s-ar fi descurcat mai bine ca mine.
Asa am inceput sa-mi fac curat in viata.Am sters numarul lui Calin din agenda telefonului,acum chiar daca eram tentata, nu mai puteam face nimic.Am sters pozele,am ajuns in dormitor unde am gasit cutiutele de la Calin.Stia de obsesia mea si imi aducea cate una de fiecare data cand se intorcea din delegatii.Ma durea inima.Nu le-am aruncat.Chestiile astea mici erau mai importante decat amintirea lui.Am decis sa-i inchid amintirea intr-una din ele.Gata. Acum ce fac?
La cabinet veneau numai frustrati.Te-a parasit barbatu`?Vaaai, stiu cum e.Nu e nevoie sa-mi amintesti.Esti o femeie bine,sunt multi idioti care ar vrea sa-si petreaca cu tine o viata.Ia-ti un caine,ia-ti un peste.Nu.Sa nu-l pui pe calorifer.Gaseste dracului un hobby.Fa goblene,orice.Trebuie sa uiti.Bine,nu i-am spus-o chiar asa.Pe un ton mult mai jos,fara `idioti`,fara `dracului`.Era aiurea deja.M-am gandit ca, pentru sanatatea mentala a pacientilor mei ar fi bine sa termin cu prostia asta de-a care ma tot joc.
Am vorbit cu Adela si ii suradea ideea mea.Am dat jos placuta lucioasa cu numele meu si am inlocuit-o cu alta:
~Adela Popa-designer vestimentar~
Cacat.Cum sa fii designer si sa te cheme Popa?Adela se pricepea la desen.Hainele facute de ea aratau ca niste costume intergalactice.Zicea ca asta e moda acum.Da?Nu prea as vrea sa arat ca un personaj din Star Trek.In plus,mama o incuraja.Erau oribile toate alea.Mama le vedea superbe.
-Adela,sunt oribile astea..
-Da,banuiesc ca blugii aia,tricourile largi si tenisii sunt mai draguti..
-Da?De ce nu te apuci sa faci niste tricouri care sa-mi ascunda soldurile astea imense??
Parea ca se gandeste serios la asta.
-O sa vad eu.
Radeam de rochia de mireasa pe care o desenase.Era oribila si intergalactica.
Asa au trecut 2 ani.Imi petreceam timpul la Adela,in chestia aia pe care ea o numea casa de moda.Eram singura.N-am avut curaj sa ma apropii de nimeni.Nu eram pregatita.Aveam 29 de ani,eram necasatorita,nu aveam nici un copil,nici un gand despre asta.Adela nascu intre timp fetita,pe Timeea.Asta imi era de ajuns.Vedeam la Adela ce greu e sa fii mama.Brusc, mi-a disparut orice dorinta.Viata mea se derula prea repede,dar fara prea multe evenimente importante.
Intr-o zi, l-am vazut pe Calin.Eram in oras,imi cautam o rochie pentru lansarea colectiei intergalactice a Adelei.Inima imi batu cu atata putere.Chiar si acum, dupa 2 ani.Ma vazu.Venea catre mine.Aveam un atac de panica.Simteam cum ma sufoc.
-Maia?
-?!.aa buna, Calin, nu te-am vazut.Cum o mai duci?
-Bine,tot cu afaceri.In principiu,afaceri.
-Tu?
-Tot cu Adela.Poate nu ai aflat, dar e designer.
-Da,stiam ceva de la Rares.Nu meregem la o cafea mai bine?
Nu,nu la cafea.
-Ba da.Alege tu.
Mi-am lasat masina acolo.Am plecat cu a lui.Drumul a fost tacut.La cafenea, insa..
-De ce ai fost atat de las?
-Incepusesi sa ma sufoci.iIn plus ne certam prea des
-Da.Dar te-ai intrebat vreodata de ce fac toate astea?
-?!
-Ma enerva cum te preocupau doar meciurile alea tampite,in timp ce eu sufeream in tacere.
-Sufereai?Ce iti lipsea?Langa mine ai avut tot.
-Nu e chiar asa.Am fost la o clinica atunci.Acolo am aflat ca nu pot sa duca o sarcina pana la capat si asta ma durea mai mult decat ai crede.
-Si…de ce nu mi-ai zis niciodata?
-Nu pareai interesat.Asteptam sa vorbim de viitor.Dar tu nu dadeai vreun semn ca ai vrea sa ne casatorim.
-Stii,atunci cumparasem un inel de logodna,dar tu ai inceput sa te indepartezi si aici s-a sfarsit totul..
Deci se gandise la tot.Imi venea sa ma intind peste masa si sa-l iau in brate.De acolo, am plecat la el..Parea ca totul renaste.Eram iar in bratele lui si ma simteam iubita.Ma mustra constiinta.De ce am cedat atat de usor?Niciodata nu incetasem sa-l iubesc pe Calin, dar ar fi fost mai bine sa astept.
-Calin?
-?!
-Tu ce ai facut in tot timpul asta?
-Pai..tot cu afacerile..
-Nu la asta ma refeream..
-Aa,am cunoscut vreo doua femei dar nu a mers..
Deci nu a stat degeaba.
-Tu?
-Cu afaceri..
-Nu la asta ma refeream..
-Pai am cunoscut si eu pe cineva.N-a mers.
Nu vroiam sa stie ca am stat doi ani singura.
-Te-ai gandit la mine in timpul asta?
-Da.Putin..tu?
-Nu.Nu aveai ce cauta in gandurile mele dupa ce ai plecat ca un las din viata mea.
Ma lua in brate.Apoi ma intoarse si ma saruta pe spate.Asta era mai mult decat puteam duce.
M-am imbracat cat Calin era la baie.Am fugit direct la mine.M-am dezbracat.Ma uitam in oglinda si ma minteam singura.Acum repeta dupa mine `Nu o sa te mai vezi cu Calin`.
-Nu o sa ma mai vad cu Calin.
Promite.De ce taci?Promite odata!
-Promit!
***
M-am ingropat in perne.Cred ca am zacut vreo trei zile asa.Nu aveam chef de nimic.Nici de mine nu mai aveam chef.Stateam cu fata in perna si nu ma gandeam la nimic.Dupa un timp, gandeam aiureli..Orice lucru devenea,in mintea mea,dilatat si alungit.Apoi altul se strangea usor.Simteam cum capul mi se umfla.Atunci ma gandeam cum sta capul meu mare pe umarul meu mic.Erau doar ganduri.Apoi simteam cum cresc si ma intrebam cum de respir atat de bine.Nu.Nu aveam picioarele in plapuma.Nici nasul infundat.Parea ciudat.Incepeam sa cred ca innebunesc.Trebuia sa ies.Sa plec dracului undeva.Unde?
Zilele treceau.Eu ma invarteam prin casa.Inca nu stiam ce sa fac cu viata mea.Pana intr-o zi..am avut o revelatie.Plec in Grecia.La mare.
Sejurul a fost aiurea.Abia astepam sa treaca saptamana aia nenorocita.Am vizitat toate insulele alea cu nume ciudat.Am cumparat o gramada de antichitati de-astea.Am baut o chestie de aia specifica.Am mancat ceva specific.Am inotat.M-am culcat cu ghidul.Mi-am cumparat o carte.E in greaca.Nu o sa o citesc prea curand.M-am bronzat.Nu.Nu am stat la soare.Ma sufoca chestia asta.Am delirat o zi sau doua.In ultimele zile nu mai ieseam din mare.Era bine acolo.M-am suit pe o stanca.Hai, hopa sus!Perspectiva mortii incoltea iar in capul meu.Dar nu.Daca nu am facut-o atunci, nu am sa o mai fac vreodata .Am iesit cu un grec.Semana cu Calin.La dracu` cu Calin.Prostul ala e un las tampit.Am mers la Atena cu vaporul.Apoi ma astepta un autobuz.Nu.Nu mai vroiam inca doua zile inchisa acolo.M-am suit in avion.Am ajuns repede.Acasa era la fel.Aceeasi atmosfera sufocanta.Stateam pe canapea.Bagajele erau inca nedesfacute.Stateam pe canapea.Cred ca am stat vreo trei ceasuri nemiscata.Si acum ce fac cu viata mea?
***
-Maia?
Era mama.As fi recunoscut oricand vocea ei.Ma scutura.Inca nu murisem.Eram bine.Prea bine.Uram dialogurile cu ea.Totul se rezuma la viata mea,ma compara cu Adela.Ea, cel putin, se casatorise,avea un copil si o colectie intergalactica de haine pentru adolescenti.Nici tampita de Ilinca nu s-ar fi imbracat cu chestiile alea.
Constransa de imprejurari, am inceput sa-mi desfac bagajele,sa-mi arajnez hainele in curcubeu.Asta imi dadea o stare de bine.Am inceput sa dau cu aspiratorul.Si toate astea in timp ce mama arunca cu morale.Si de la dus o auzeam.
-Cumpara-ti o viata!
Hai pa!Asta era prea de tot.Dar ma trezi la realitate.Simteam ca trebuie sa fac ceva cu viata mea.Nenorocita asta de viata.As putea sa termin in cinci minute cu ea.Dar nu am sa o fac.
Ma uitam in oglinda.Ma minteam singura.Acum promite ca o sa faci ceva cu viata ta.
-Promit ca o sa incerc sa fac ceva cu viata mea.
Nu o sa incerci.O sa faci tot posibilul.
-Promit ca o sa fac tot posibilul ca viata mea sa se schimbe.
***
Stateam intre perne.Ma gandeam la o chestie.Tot timpul ma gandeam la chestia asta cand eram trista si cand gandurile mele nu se dilatau.Se facea ca era o balerina mare.Pe fiecare pliu al fustei sale era cate un scaun.Eu stateam intre Adela si Ilinca.Eram mici.Balerina se invartea.Avea aceeasi melodie ca masinile alea de inghetata,pe care oricum nu le-am suportat niciodata.Ilinca era prea mica si aluneca pe sub bara de protectie,iar mama striga de pe margine sa se opreasca balerina.Eu radeam de cat de isterica poate sa fie mama.Nu am stiut niciodata daca am trecut prin asta sau a fost doar un vis.
M-a sunat Calin.M-am intalnit cu el.Niciodata nu am stiut de ce cedez asa usor.Si la faza cu casatoria am cedat usor.Ne-am casatorit.Eu mai mult sa vada ai mei ca nu raman fata batrana,iar Calin nici acum nu stiu…
Nu se prea putea numi casnicie.El avea drumul lui,eu al meu.Ne intalneam doar seara.El tot spunea ca ma iubeste.Nu mi se parea prea corect.Daca ma iubeai nu imi spuneai asta doar seara.Dupa un timp s-a apucat de baut.Seara venea si plangea la usa camerei mele.Dimineata cand ieseam il gaseam tot acolo.Mi-am zis ca as putea incerca,doar era a treia oara…
Timpul trecea.Calin era in fiecare seara mort de beat.Ajungeam acasa si il gaseam prabusit prin casa.De acolo il duceam in camera lui.Dimineata incepea la fel.Intr-o zis,m-am pus cu el la masa.Mi-am zis sa bem amandoi,sa vedem unde ajungem.Dupa al treilea pahar nu mai stiam de mine.Imi placea ca uitam tot.Am dus-o asa vreo trei luni,cand intr-o dimineata m-am trezit si Calin era deja mort.Suferise un infarct,langa mine.
Nu puteam sa zic ca sufar.Oricum pentru mine Calin era de mult ca si mort.M-am consolat repede.Cu un coleg de grupa de al Ilincai.M-am mutat cu el.Flavius isi lua rolul mult prea in serios.Ma suna mult prea des.Incerca sa ma controleze.Intr-o seara,eram trantita in pat.Cu un pahar mare de vodka langa mine doar dadeam impresia ca ma uit la televizor.Gandurile mele erau in alta parte,se dilatau si se strangeau usor.Flavius ajunse acasa si incepu sa urle la mine.Nu il bagam in seama.M-am ridicat,sa plec sa imi umplu paharul.Veni dupa mine in bucatarie.Urla dar il auzeam undeva departe.M-am uitat la degetele mele.Degete murdare.Ghinionul lui a fost ca am nimerit un cutit.
Ai mei nu au venit la proces.Doar Adela si Ilinca.Adela imi zicea ca trebuie sa ma resemnez.Am luat douazeci si cinci de ani.Partea cu resemnatul s-a rezolvat in primii trei ani.Acum,nu imi mai ramanea de facut decat sa ma gandesc la viata mea.Si asta a trecut repede.Apoi gandurile au inceput iar sa se dilate.
Am iesit dupa saptesprezece ani,pentru buna purtare.Am ajuns iar in casa asta blestemata.Acum ar trebui sa incep o noua viata nu?Nu ma tenteaza ideea.Ma duc sa termin joaca asta…
Postat in Personal | 11 Comentarii »
